Enciclopedia regimului comunist. Instituţii de partid, de stat, obşteşti şi cooperatiste.

România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist. 

Instituţii de partid, de stat, obşteşti şi cooperatiste.

Coordonator: Dan Cătănuş

Colectivul de autori: Andrei Alexandrescu, Mioara Anton, Florian Banu, Liviu-Marius Bejenaru, Constantin Buchet, Vasile Buga, Mihail Bumbeş, Ana-Maria Cătănuş, Dan Cătănuş, Ion Constantin, Brînduşa Costache, Claudiu Degeratu, Cristina Diac, Felician Duică, Dana Duma, Florin Georgescu, Alina Ilinca, László Márton, Florin-Răzvan Mihai, Alexandru-Murad Mironov, Constantin Moraru, Georgiana-Irina Negraru, Csaba Zoltán Novák, Claudiu Oancea, Gheorghe Onişoru, Petre Opriş, Cristina Păiuşan-Nuică, G. Podureanu, Bogdan Popa, Narcis Popescu, Carmen Rădulescu, Alin Spânu, Anita-Diana Sterea, Romina-Gabriela Surugiu, Florin Şandru, Adelina Oana Ştefan, Florian Tănăsescu, Mihaela Cristina Verzea, Ion Vorovenci, Florica Vrânceanu Gyarmath

Colecţia ENCICLOPEDII

I.N.S.T., 2012

17X24; 700 p.

ISBN 978-973-7861-77-1

Preţ: 26,11 lei

Descriere:

În anul 2006, în cadrul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române începea un amplu proiect de cercetare având ca obiectiv realizarea unei Enciclopedii a regimului comunist din România. Lucrarea de faţă reuneşte rezultatele cercetărilor întreprinse în cea de-a doua secţiune a acestui program, privind dinamica sistemului instituţional din perioada 1945-1989 (instituţiile de partid, de stat, obşteşti şi cooperatiste).

Asemeni celorlalte ţări cu regimuri de tip comunist, sistemul politic din Republica Populară Română/Republica Socialistă România a fost conceput ca o unitate a partidului, statului şi organizaţiilor obşteşti. Această unitate avea la bază ideologia unică marxist-leninistă, convergenţa sarcinilor politice generale, în conformitate cu care se desfăşura activitatea tuturor instituţiilor şi organizaţiilor, unitatea principiilor de organizare şi funcţionare a componentelor sistemului şi, mai presus de toate, conducerea unitară exercitată de partid.

Principalele componente ale acestui sistem au fost: Partidul Comunist Român (respectiv Partidul Muncitoresc Român, între anii 1948-1965); organele puterii de stat, centrale şi locale (Marea Adunare Naţională, Consiliul de Stat, Preşedintele Republicii, consiliile populare); organele administraţiei de stat (Consiliul de Miniştri, cu ministerele şi celelalte organe centrale subordonate acestuia, respectiv comitetele executive ale consiliilor populare); organele judecătoreşti; organele procuraturii; organele cu dublă subordonare, de partid şi de stat (Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, Consiliul Organizării Economico-Sociale, Consiliul Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale ş.a.); organizaţiile de masă, obşteşti şi cooperatiste (sindicate, U.T.C., Consiliul Naţional al Femeilor, Consiliile oamenilor muncii aparţinând naţionalităţilor conlocuitoare, uniunile de creaţie, A.R.L.U.S., Comitetul Naţional pentru Apărarea Păcii, asociaţii socio-culturale, U.N.C.A.P, CENTROCOOP, UCECOM etc.); unităţi economice, instituţii cultural-educative, de cercetare şi învăţământ (G.A.C., G.A.S., S.M.T., Institutul de Studii Româno-Sovietic, Muzeul Româno-Rus, Şcoala „A.A. Jdanov”, Academia „Ştefan Gheorghiu” etc.); mijloace de comunicare în masă (Agerpres, „Scânteia”, RadioTeleviziunea Română ş.a.).

Din 1968, a funcţionat ca organ politic permanent Frontul Unităţii Socialiste (din 1980, Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste), care reunea sub conducerea P.C.R. toate organizaţiile de masă şi obşteşti, în vederea participării lor la viaţa politică. De asemenea, pe parcursul anilor 1970, au fost instituţionalizate o serie de organisme cu rol deliberativ, care se întruneau periodic, precum Congresul consiliilor populare, Congresul educaţiei politice şi culturii socialiste, Congresul consiliilor de conducere ale unităţilor agricole socialiste, al întregii ţărănimi, Congresul consiliilor oamenilor muncii din industrie, construcţii şi transporturi ş.a.

În volumul de faţă au fost incluse 193 dintre aceste instituţii, considerate reprezentative pentru regimul comunist din România. Unele au fost tratate ca voci distincte, altele au fost marcate ca voci oarbe şi incluse în cuprinsul unor voci mai generale (de exemplu, în cadrul Uniunii Generale a Sindicatelor din România au fost tratate şi precedentele forme de organizare, Confederaţia Generală a Muncii, respectiv Consiliul Central al Sindicatelor).

De asemenea, au fost incluse în volum şi principalele partide şi organizaţii politice (inclusiv cele de opoziţie) care au activat în perioada 1945-1948.

Principalele coordonate urmărite în descrierea vocilor au fost: identificarea datei de înfiinţare a instituţiei – eventual, actul normativ aferent – şi a contextului istoric în care a avut loc evenimentul; obiectivele urmărite de regim şi atribuţiile instituţiei; relaţiile ierarhice cu alte instituţii; o scurtă descriere a evoluţiei istorice, în contextul transformărilor din politica internă şi externă a României; identificarea conducătorilor instituţiei; data până la care aceasta a funcţionat şi, eventual, în ce s-a transformat.

Lucrarea România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist. Instituţii de partid, de stat, obşteşti şi cooperatiste reprezintă primul demers editorial de o asemenea anvergură. Multe din instituţiile incluse în volum fac pentru prima dată obiectul unei abordări istorice ştiinţifice, în timp ce în alte cazuri istoriografia de până acum a abordat doar anumite aspecte, focalizate doar pe o anumită perioadă din existenţa instituţiei respective. Din această cauză, dar şi datorită faptului că, în transformările de după 1990, arhivele multor instituţii s-au pierdut ori au fost distruse, misiunea colectivului de cercetători a fost deosebit de dificilă. Nu de puţine ori, informaţiile necesare au putut fi strânse doar din documentele oficiale de partid, acte normative sau prin interviuri cu foşti membri sau angajaţi ai instituţiilor respective.

Pe de altă parte, chiar în literatura istorică de profil există numeroase controverse, de la interpretarea intenţiilor autorităţilor comuniste în înfiinţarea – sau desfiinţarea – unor instituţii, la indicarea unor date diferite pentru diverse evenimente sau pentru perioadele în care anumite personalităţi au condus instituţiile în cauză. Pe cât posibil, aceste informaţii au putut fi corectate în lucrarea de faţă. Rămân însă în continuare cazuri care nu vor putea fi rezolvate decât prin cercetări istorice viitoare.

Responsabilitatea pentru originalitatea şi acurateţea informaţiilor revine în totalitate autorilor.

Articolele din Enciclopedie conţin o bibliografie sintetică, structurată astfel: fonduri de arhivă, legislaţie, volume şi articole (ordonate alfabetic, după autori), colecţii de periodice, interviuri, surse internet. De asemenea, fiecare articol este însoţit de o listă cu vocile înrudite tematic (cross-references) din volum.

În selectarea ilustraţiilor utilizate în articole s-a urmărit cu precădere evidenţierea unor aspecte din activitatea instituţiei analizate, figuri de conducători, sediul instituţiei, publicaţii editate de aceasta. Legenda ilustraţiei a fost redusă la informaţiile esenţiale, fiind indicată totodată şi sursa fiecărei fotografii.

Realizarea Enciclopediei a reprezentat un amplu efort de colaborare multi-instituţională. Astfel, între autori se regăsesc, pe lângă cercetătorii I.N.S.T., cercetători şi cadre didactice din mari centre universitare (Universitatea Bucureşti - Facultatea de Istorie, Facultatea de Jurnalism şi Ştiintele Comunicării, Şcoala Doctorală de Ştiinţă Politică; U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale” - Facultatea de Film; Universitatea „Spiru Haret” - Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie, Facultatea de Sociologie-Psihologie; Academia de Studii Economice; University of Pittsburgh; Şcoala Naţională de Antrenori), institute de cercetare (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” din Târgu Mureş, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, European University Institute - Florenţa), muzee (Muzeul Naţional de Istorie a României), filiale ale Arhivelor Naţionale ale României (Serviciul Judeţean Mureş, Biroul Arhive Economice - Bucureşti), Banca Naţională a României, Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Camera Deputaţilor, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Societatea Română de Televiziune. Tuturor acestor colegi le aducem pe această cale mulţumirile noastre.

De asemenea, trebuie să remarcăm sprijinul oferit de colegii noştri din I.N.S.T. în parcurgerea diverselor etape editoriale: identificarea şi selectarea fotografiilor (Florin Răzvan Mihai, Carmen Rădulescu, Florin Şandru), machetă text (Iuliana Dumitrescu), listă cu vocile înrudite tematic (Cristina Diac), redacţie, listă abrevieri, corectură bibliografie, machetă finală (Ana-Maria Cătănuş), lectori (Vasile Buga, Ana-Maria Cătănuş, Cristina Diac).

În sfârşit, dar nu în ultimul rând, exprimăm pe această cale recunoştinţa noastră tuturor celor care au contribuit, prin observaţiile făcute pe marginea unor articole sau prin furnizarea unor informaţii ori fotografii, la realizarea volumului de faţă: Florin Abraham, Florian Banu, Vasile Buga, chestor-şef Ioan Buda, Mihai Burcea, Domnica Ciobănescu,  Brînduşa Costache, Ioan Drăgan, Felician Duică, ambasador Florea Dumitrescu, ambasador Nicolae Ecobescu, Florin Georgescu, Ştefan Hangiu, Cornel Ilie, Alina Ilinca, László Márton, Silviu Moldovan, Irina Negraru, Csaba Zoltán Novák, Dorina N. Rusu, Gheorghe Oancea, Gheorghe Stroe,  Ioan Todea, Ioan Toma, Ilarion Ţiu.

Lista termenilor incluşi în volumul România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist. Instituţii de partid, de stat, obşteşti şi cooperatiste.

Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice a Republicii Socialiste România

Academia R.P. Române/R.S. România

Academia „Ştefan Gheorghiu”

Agenţia Română de Presă „Agerpres”

„Anale de Istorie”

Apărarea Civilă

Apărarea Pasivă – vezi Apărarea Civilă

Apărarea Patriotică

Arbitrajul de Stat

Asociaţia Cineaştilor din Republica Populară Română/Republica Socialistă România

Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale

Asociaţia foştilor deţinuţi şi deportaţi politici antifascişti

Asociaţia Română pentru Strângerea Legăturilor cu U.R.S.S. (A.R.L.U.S.)

Asociaţie intercooperatistă – vezi Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie (U.N.C.A.P.)

Banca de Investiţii

Banca Naţională a R.S.R.

Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară

Banca R.P.R. (Banca de Stat) – vezi Banca Naţională a R.S.R.

Biroul de Turism pentru Tineret

Biroul Organizatoric al C.C. – vezi Partidul Comunist Român

Biroul Politic al C.C. – vezi Partidul Comunist Român

Blocul Partidelor Democratice

Camera legislativă a consiliilor populare – vezi Consiliu popular

Casa de Economii şi Consemnaţiuni (C.E.C.)

CENTROCOOP – vezi Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum

Centrul de Informaţii Externe – vezi Direcţia de Informaţii Externe

Colegiul Central de Partid – vezi Partidul Comunist Român

Comisia Centrală de Revizie – vezi Partidul Comunist Român

Comisia constituţională şi juridică

Comisia Controlului de Partid – vezi Partidul Comunist Român

Comisia Controlului de Stat

Comisia de Stat a Planificării – vezi Comitetul de Stat al Planificării

Comisia de Stat pentru Colectarea Cerealelor – vezi Comitetul de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole

Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii – vezi Consiliul Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurător

Comitetul Central al P.M.R./P.C.R. – vezi Partidul Comunist Român

Comitetul Cinematografiei

Comitetul Democrat Evreiesc

Comitetul de Radiodifuziune şi Televiziune – vezi Radioteleviziunea Română

Comitetul de Stat al Aprovizionării

Comitetul de Stat al Planificării

Comitetul de Stat al Radioteleviziunii Române – vezi Radioteleviziunea Română

Comitetul de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole

Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă – vezi Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste

Comitetul de Stat pentru Energia Nucleară

Comitetul de Stat pentru Valorificarea Produselor Agricole – vezi Comitetul de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole

Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. – vezi Partidul Comunist Român

Comitetul Femeilor Democrate – vezi Consiliul Naţional al Femeilor

Comitetul Naţional pentru Apărarea Păcii din R.P.R./R.S.R.

Comitetul Oamenilor Muncii

Comitetul pentru Artă

Comitetul pentru Aşezămintele Culturale

Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport – vezi Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport

Comitetul pentru Presă şi Tipărituri – vezi Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor

Comitetul pentru Problemele Consiliilor Populare

Comitetul pentru Radioficare şi Radiodifuziune – vezi Radioteleviziunea Română

Comitetul permanent pentru apărarea păcii din R.P.R. – vezi Comitetul Naţional pentru Apărarea Păcii din R.P.R./R.S.R.

Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. – vezi Partidul Comunist Român 

Congresul consiliilor populare judeţene şi al preşedinţilor consiliilor populare – vezi Consiliu popular

Confederaţia Generală a Muncii – vezi Uniunea Generală a Sindicatelor din România 

Consiliul Apărării Republicii Socialiste România 

Consiliul Central al Sindicatelor – vezi Uniunea Generală a Sindicatelor din România 

Consiliul Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale 

Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste 

Consiliul de Miniştri al R.P.R./R.S.R.

Consiliul de Stat

Consiliul Legislativ 

Consiliul Naţional al Agriculturii – vezi Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie 

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice – vezi Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie 

Consiliul Naţional al Femeilor

Consiliul Naţional al Oamenilor Muncii – vezi Comitetul Oamenilor Muncii

Consiliul Naţional al Radioteleviziunii Române – vezi Radioteleviziunea Română

Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport

Consiliul Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurător

Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie 

Consiliul Oamenilor Muncii – vezi Comitetul Oamenilor Muncii

Consiliul Oamenilor Muncii de Naţionalitate Germană 

Consiliul Oamenilor Muncii de Naţionalitate Maghiară 

Consiliul Organizării Economico-Sociale 

Consiliul Politic Superior al Armatei – vezi Direcţia Politică Superioară a Armatei

Consiliul Securităţii Statului – vezi Direcţia Generală a Securităţii Statului

Consiliul Superior al Agriculturii

Consiliul Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale 

Consiliul Ziariştilor – vezi Uniunea Ziariştilor

Consiliu popular

Consiliu unic agroindustrial de stat şi cooperatist – vezi Uniunea Naţională a Cooperativelor de Producţie (U.N.C.A.P.)

Curtea Superioară de Control Financiar

DACIADA  

Departamentul de Informaţii Externe – vezi Direcţia de Informaţii Externe

Departamentul Securităţii Statului – vezi Direcţia Generală a Securităţii Statului

Direcţia de Informaţii Externe 

Direcţia Generală a Penitenciarelor

Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor

Direcţia Generală a Securităţii Poporului - vezi Direcţia Generală a Securităţii Statului

Direcţia Generală a Securităţii Statului

Direcţia Generală de Informaţii Externe – vezi Departamentul de Informaţii Externe

Direcţia Superioară Politică a Armatei

Editura Cartea Rusă 

Editura Politică – vezi Partidul Comunist Român 

„Era Socialistă” – vezi „Lupta de clasă” 

Federaţia Naţională a Tineretului Democrat din România 

Festivalul Naţional al Educaţiei şi Culturii Socialiste „Cântarea României”

Formaţiunile de luptă patriotice – vezi Gărzile Patriotice 

Frontul Democrat Universitar – vezi Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Republica Socialistă România 

Frontul Democraţiei Populare

Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste – vezi Frontul Unităţii Socialiste

Frontul Naţional Democrat

Frontul Plugarilor

Frontul Unităţii Socialiste 

Gărzile Muncitoreşti – vezi Gărzile Patriotice 

Gărzile patriotice 

Gospodărie Agricolă Colectivă 

Gospodărie Agricolă de Stat

Guvernul R.S.R. – vezi Consiliul de Miniştri al R.P.R./R.S.R.

Institutul de Istorie a Partidului - vezi Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă C.C. al P.C.R.

Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă C.C. al P.C.R.

Institutul de Studii Româno-Sovietic 

Institutul pedagogic „Maxim Gorki” 

Institutul Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea 

Întovărăşire agricolă 

Întreprindere Agricolă de Stat (I.A.S.) – vezi Gospodărie Agricolă de Stat

Întreprindere de Mecanizare Agricolă (I.M.A.) – vezi  Staţiune Agricolă pentru Maşini şi Tractoare (S.M.T.)

„Lupta de clasă” 

Marea Adunare Naţională

Miliţia

Ministerul Afacerilor Interne

Ministerul Apărării Naţionale 

Ministerul de Interne – vezi Ministerul Afacerilor Interne 

Ministerul Forţelor Armate – vezi Ministerul Apărării Naţionale 

Mişcarea Tineretului Progresist din România – vezi Uniunea Tineretului Comunist

„Munca de partid” 

Muzeul de Istorie a Partidului Comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România 

Muzeul de Istorie al R.S.R.

Muzeul Româno-Rus 

Organele judecătoreşti ale R.P.R./R.S.R.

Organizaţia Democraţiei şi Unităţii Socialiste 

Organizaţia Pionierilor

Organizaţia Sportului Popular – vezi Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport

Organizaţia “Şoimii Patriei” 

Partidul Comunist Român 

Partidul Naţional Liberal

Partidul Naţional Liberal-Bejan – vezi Partidul Naţional Liberal-Gh. Tătărescu

Partidul Naţional Liberal – Gh. Tătărescu 

Partidul Naţional Popular – vezi Uniunea Patrioţilor

Partidul Naţional Ţărănesc 

Partidul Naţional Ţărănesc – Anton Alexandrescu 

Partidul Social Democrat

Partidul Social Democrat Independent

Partidul Socialist Ţărănesc 

Partidul Ţărănesc Democrat

Preşedintele Republicii Socialiste România 

Prezidiul C.P.Ex. – vezi Partidul Comunist Român 

Prezidiul Marii Adunări Naţionale 

Prezidiul Permanent al C.C. al P.C.R. – vezi Partidul Comunist Român 

Procuratura R.P.R./R.S.R.

Radioteleviziunea Română 

Regiunea Autonomă Maghiară 

„România liberă” 

„Scânteia” 

„Scânteia tineretului” 

Serviciul Special de Informaţii

Sfat Popular – vezi Consiliu popular

Societatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii

Sovromurile 

Staţiune de Maşini agricole şi Tractoare (S.M.T.)

Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu“ 

Şcoala superioară de ştiinţe sociale „A.A. Jdanov” 

Tineretul Progresist – vezi Uniunea Tineretului Comunist (U.T.C.)

Trupele de Grăniceri

Trupele de Pompieri

Trupele de Securitate 

Uniunea Arhitecţilor din R.P.R./R.S.R.

Uniunea Artiştilor Plastici din R.P.R./R.S.R.

Uniunea Asociaţiilor Studenţeşti din România – vezi Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Republica Socialistă România 

Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Republica Socialistă România (U.A.S.C.R.)

Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum (CENTROCOOP)

Uniunea Centrală a Cooperativelor Meşteşugăreşti (UCECOM)

Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din R.P.R./R.S.R.

Uniunea Generală a Sindicatelor din România 

Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie (U.N.C.A.P.)

Uniunea Naţională a Studenţilor din România – vezi Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Republica Socialistă România (U.A.S.C.R.)

Uniunea Patrioţilor

Uniunea Populară Maghiară 

Uniunea Preoţilor Democraţi

Uniunea Scriitorilor din R.P.R./R.S.R.

Uniunea Tineretului Comunist (U.T.C.)

Uniunea Ziariştilor din R.P.R./R.S.R.

Dorin Tudoran şi condiţia intelectualului român sub comunism

În peisajul firav al contestărilor la adresa regimului comunist venite dinspre intelectualii români, disidenţa lui Dorin Tudoran, din prima jumătate a anilor 1980, rămâne un punct de referinţă atât din perspectiva atitudinilor, cât şi a discursului public asumat de acesta.

Provenit din mediul celor care stăpânesc cel mai  bine cuvântul – scriitorii –, Dorin Tudoran s-a regăsit în anii 1970 în rândul celor care au criticat, în interiorul breslei însă, politicile regimului în domeniul cultural. Această etapă va fi depăşită de Tudoran în primii ani ai deceniului al nouălea, când nemulţumirilor de ordin profesional li s-au alăturat conştientizarea adevăratei esenţe a  sistemului comunist, dar şi încleştările cu organele represive ale statului comunist. Consecinţa acestor stări de fapt a fost intrarea lui Dorin Tudoran în disidenţă şi plasarea acestuia pe o poziţie ireconciliabilă faţă de autorităţile comuniste.

Făcând apel la documente edite şi inedite din arhiva fostei Securităţi şi din arhiva Radio Europa liberă, dar şi la lucrări memorialistice sau de interviuri, materialul de faţă îşi propune să analizeze evoluţia lui Dorin Tudoran spre disidenţă, precum şi conţinutul concret al acesteia: elaborarea de documente, luări de poziţie publice.

Indisolubil legată de dezvoltarea disidenţei lui Dorin Tudoran, activitatea principalului organ represiv – Securitatea – va fi analizată în acest articol, în încercarea de a revela arsenalul de metode şi măsuri pe care aceasta le-a folosit pentru a pune capăt cazului Tudoran. Totodată, prin extensie, evidenţierea modului în care Securitatea a tratat problema Tudoran este în măsură să ne ofere imaginea scenariului care, cu mici ajustări, a fost aplicat în cazul tuturor contestatarilor cu potenţial de a căpăta o notorietate internă şi internaţională.

***

A doua după cea a lui Paul Goma, din punct de vedere cronologic, dar şi ca proporţii, disidenţa lui Dorin Tudoran a relevat câteva aspecte importante: deşi existent, potenţialul de nemulţumire din rândurile „creatorilor de artă şi de cultură” era puţin probabil să se transforme în opoziţie deschisă. La acest lucru au contribuit atât percepţiile majoritare ale oamenilor de cultură referitoare la inutilitatea unor gesturi de disidenţă şi la consecinţele decurgând din acestea, dar şi starea de permanentă suspiciune determinată de senzaţia omniprezenţei Securităţii.

În interviul acordat lui Vlad Georgescu la puţină vreme după emigrare, Tudoran, asemeni preotului Gheorghe Calciu-Dumitreasa, vorbea despre „atotputernicia” Securităţii, explicând însă faptul că puterea acesteia nu consta neapărat în aparatul ei, alcătuit din ofiţeri, ci, mai ales, în vasta reţea de colaboratori recrutaţi din cele mai variate medii sociale, penetrând chiar şi cele mai solide relaţii şi care induceau o permanentă suspiciune.

Elementele expuse mai sus explică însă doar în parte lipsa de apetenţă a scriitorilor  pentru o implicare activă în probleme care vizau societatea în ansambul ei.

Extrem de complexe, manifestările mediului literar în ultimii ani de comunism pot fi cu greu subsumate unei singure atitudini. Conformismul majorităţii scriitorilor, deşi real, este insuficient pentru a descrie gama extrem de variată de manifestări din interiorul breslei. Dincolo însă de realizările culturale incontestabile, nu putem să nu remarcăm numărul destul de mic al celor care s-au îndreptat spre demersuri cu o relevanţă socială sporită.

Având la îndemână mijloace de exprimare speciale, cei mai mulţi dintre scriitori au preferat fie să rămână cantonaţi într-o creaţie abstractă, ale cărei legături directe cu problemele cu care se confrunta societatea erau greu de descifrat, fie să încerce „să reziste” creând opere cu sensuri ascunse, care să treacă de cenzură şi care, eventual, să fie descoperite de cititori. Subterfugii absolut necesare într-o societate totalitară, acestea nu au fost completate decât într-o măsură extrem de mică de gesturi de disidenţă. Din acest motiv, literatura de sertar sau samizdatul au lipsit, cu câteva excepţii notabile, din portofoliul scriitorilor români.

Piesă de rezistenţă a disidenţei lui Tudoran, din perspectiva discursivă, eseul Frig sau frică, avea meritul de a zugrăvi, pe alocuri cu tuşe îngroşate, portretul intelectualului român, în special a celui ce avea ca armă cuvântul, la patruzeci de ani după instaurarea regimului comunist.

Deranjant pentru mulţi colegi de breaslă, Frig sau frică descria o stare de fapt care explica şi de ce în România contestarea regimului nu putea urma un traseu similar celei din restul ţărilor din blocul sovietic.

---

Pentru articolul integral, vezi revista "Arhivele Totalitarismului", nr. 3-4/2012, pp. 117-132.

© Copyright Dissidentia 2013. 

Drumul către libertate. Doina Cornea şi disidenţa românească în anii 1980

Identificată în Occident în anii 1980 drept una dintre figurile emblematice ale disidenţei româneşti, Doina Cornea s-a remarcat în ultimul deceniu de comunism prin susţinerea, în principal, a unui tip de discurs plasat în zona filozofico-morală, un discurs de revigorare spirituală a societăţii.

Apropiată atât unui tip de exprimare specific disidenţei din mediul religios, dar şi celei din zona ştiinţifică, opoziţia Doinei Cornea dovedeşte un caracter profund unic, la baza căruia se găseşte un nucleu filozofico-moral, rezultat din îmbinarea unei varietăţi de curente filozofice. Acesta nucleu a constituit axa centrală a disidenţei Doinei Cornea.

Privite din această perspectivă, luările de poziţie ale Doinei Cornea de la finele anilor 1980, vizând probleme legate de realitatea imediată – sistematizarea satelor, nevoia de reforme profunde, problemele învăţământului sau ale cultului greco-catolic –, apar ca o prelungire firească a unei gândiri teoretice formulate anterior[1] şi pe care o regăsim în scrisorile deschise redactate de Doina Cornea în prima jumătate a anilor 1980.

Folosind o gamă largă de surse – dosarele întocmite de Securitate Doinei Cornea, textele redactate de aceasta în anii 1980, volumele de memorii sau cele de interviuri a căror potagonistă a fost Doina Cornea, studii ştiinţifice dedicate acesteia – , materialul de faţă îşi propune să analizeze disidenţa Doinei Cornea din perspectiva mai multor planuri. Un prim plan este acela al devenirii personale, prin evidenţierea elementelor biografice, dar şi a evenimentelor cheie din viaţa Doinei Cornea, care au favorizat transformarea sa în opozantă a regimului comunist. Planurile următoare au în vedere construirea şi evoluţia discursului disident, precum şi trecerea la acţiuni concrete: crearea de samizdate, solidarizarea cu alţi disidenţi, dar şi cu muncitorii grevişti de la Braşov, din noiembrie 1987. Celor trei planuri amintite li se adaugă, în mod inevitabil, planul represiunii, la început mai subtil, apoi din ce în ce mai vizibil. Pe aproape întreaga perioadă a anilor 1980, Securitatea a încercat, folosindu-se de un arsenal de instrumente şi măsuri pe care le vom discuta în acest material, nu doar să  zădărnicească acţiunile Doinei Cornea, dar să o şi reducă la tăcere. Dacă în ceea ce priveşte primul obiectiv, organele represive au înregistrat succese, acest lucru nu s-a întâmplat în cazul celui de-al doilea. În ciuda hărţuirilor, ameninţărilor sau injuriilor proferate la adresa sa, Doina Cornea a continuat să scrie şi să pledeze cu voce tare pentru o viaţă trăită în adevăr şi pentru un comportament social în care implicarea şi solidaritatea sunt componente fireşti.

În acest sens, deşi dezamăgită de lipsa de reacţie şi de resemnarea celor din jur, Doina Cornea continua să lupte, iar motivaţia sacrificiilor inerente disidenţei transpare din rândurile pe care le scria, la 1 iulie 1989, în jurnalul său: „Mă mai întreb dacă într-o societate avem oare dreptul să rămânem indiferenţi la oprimare, minciună, nedreptate. A nu le denunţa ar însemna oarecum a participa la consolidarea, dacă nu chiar la săvârşirea lor, ca autori morali”[2].

Pentru articolul integral, vezi revista "Arhivele Totalitarismului", nr. 1-2/2012, pp. 138-156.

© Copyright Dissidentia 2012. 

---

[1] Ariadna Combes, Implicaţii filozofice şi morale în gândirea Doinei Cornea, în Doina Cornea, Scrisori deschise şi alte texte, Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 7.

[2] Jurnal. Ultimele caiete urmate de o convorbire între Doina Cornea, Ariadna Combes, Leontin Iuhas, moderată şi consemnată de Georgeta Pop, Fundaţia Academia Civică, Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, Bucureşti, 2009, p. 52.

Premiile "Mihai Botez" 2012

Ieri, 17 decembrie, la Şcoala gimnazială "Mihai Botez" (Şcoala nr. 87) din Bucureşti a avut loc  festivitatea de decernare a premiilor "Mihai Botez" pentru anul 2012. 

Înscriindu-se într-o tradiţie inaugurată cu mai mulţi ani în urmă de doamna Viorica Oancea, sora matematicianului şi disidentului anticomunist Mihai Botez, sprijinită îndeaproape de conducerea şcolii, evenimentul a avut drept scop premierea celor mai buni elevi, care s-au remarcat prin rezultate excepţionale  la învăţătură, dar şi printr-o conduită menită să-i recomande drept exemple.

Ca în fiecare an, selectarea celor mai merituoşi elevi nu a fost o sarcină tocmai uşoară, mulţi dintre aceştia remarcându-se prin rezultate foarte bune la disciplinele studiate. 

De la dreapta la stânga: Dna. director adjunct Netty Roman, 

premianţii Raluca Alexandra  Mocanu şi Daniel Rafa (cu diplome),

dna. Viorica Oancea şi dna. Ermona Zaharian

Laureaţi ai premiilor "Mihai Botez" pentru anul 2012 au fost desemnaţi Raluca Alexandra Mocanu, pentru disciplina limba engleză, şi Daniel Rafa, pentru disciplina matematică. 

Premiile au fost înmânate de doamna Viorica Oancea, în prezenţa doamnei director adjunct Netty Roman, a doamnei Ermona Zaharian, cunoscut pedagog, a Anei-Maria Cătănuş, dar şi colegilor celor doi laureaţi. 

Vizibil emoţionaţi, cei doi premianţi au împărtăşit celor prezenţi o parte din planurile lor de viitor. Daniel, un adolescent sigur pe el, visează să devină medic stomatolog, în vreme ce Raluca, o domnişoară delicată, pasionată de limba engleză, meditează încă la cea mai potrivită alegere pentru ea. Deşi diferiţi, ambii au toate datele pentru a reuşi: sunt muncitori, studiază intens şi, mai ales, pun pasiune în ceea ce fac.

În ecuaţia succesului acestor elevi trebuie să amintim însă şi rolul şcolii, al profesorilor care-i pregătesc pe aceşti copii şi pe alţii ca ei. Faptul că există elevi care reuşesc sa-şi atingă şi să-şi depăşească potenţialul se datorează în primul rând profesorilor care-i descoperă şi care le hrănesc setea de cunoaştere. Iar la şcoala "Mihai Botez" există cu siguranţă astfel de oameni. Doamna director adjunct Netty Roman se numără fără îndoială printre aceştia.

Apoi, atunci când profesorilor li se alătură oameni din afara şcolii, dornici să-şi ofere sprijinul, reţeta succesului se mai îmbogăţeşte cu un ingredient.

Ca în fiecare an, premiile Mihai Botez au ajuns la unii dintre cei mai buni elevi ai şcolii 87. Şi tot ca în fiecare an, evenimentul a oferit prilejul evocării personalităţii patronului spiritual al şcolii, matematicianul Mihai Botez.

Într-o lume care-şi găseşte tot mai greu reperele corecte, Mihai Botez poate oferi un model de  urmat, prin calităţile intelectuale, prin evoluţia profesională şi, mai ales, umană. 

În fapt, acordarea premiilor "Mihai Botez" reprezintă o punere în practică a unuia dintre crezurile matematicianului român: Excelenţa merită şi trebuie să fie răsplătită!