Monday, October 16, 2023
Sunday, October 8, 2023
Thursday, September 15, 2022
Rămas-bun, domnule profesor Radu Ciuceanu!
În urmă cu mai bine de un an, în după-amiaza unui început de primăvară pandemică, eram la institut, în vechiul sediu din Grigore Cerchez 16. Era și domnul profesor, slăbit de o gripă rea, care-l făcea să umble cu pași mici, nesiguri, clătinându-se de la fierbințeală.
În seara aceea l-am văzut îngenunchind, între vrafurile de cărți, rugându-se la un Christ din bronz cu cunună de spini.
Imaginea aceea m-a cutremurat.
Imaginea unui om care și-a strâns puținele forțe rămase pentru a îngenunchea și a se ruga.
Și mintea mea a făcut arc peste timp imaginându-și-l între zidurile negre, reci, ude, înconjurat de oameni schingiuți și schingiuitori la Craiova, Jilava, Târgșor, Văcărești, dar mai cu seamă în iadul de la Pitești, Gherla, Aiud.
Și am înțeles că doar așa s-a putut salva din bezna aceea groasă ca o smoală: privind cu ochii minții către Lumină.
Radu Ciuceanu a fost un tânăr căruia i s-a furat tinerețea, un deținut politic, un perpetuu urmărit de Securitate, un istoric, om politic, director de instituție și membru de onoare al Academiei Române.
A fost toate aceste lucruri și mai mult de atât:
 |
Radu Ciuceanu, foto: Cristina Nichituş Roncea |
Radu Ciuceanu a fost un căutător. Un căutător în măruntaiele pământului pentru a scoate la lumină vestigii arheologice ale unor lumi trecute. Apoi, a devenit un căutător, un recuperator al memoriei represiunii totalitare, păstrată în documente, memorii, mărturii.
Radu Ciuceanu a fost un luptător. A luptat cu arma în mână împotriva comunismului proaspăt instalat, a luptat să supraviețuiască în cei 15 ani petrecuți în temnițele comuniste, a luptat pentru salvarea monumentelor istorice în pericol de demolare, a luptat la revoluția din 1989 pentru a pune capăt regimului comunist și ,după aceea, pentru a documenta și îndrepta abuzurile săvârșite de acesta.
Radu Ciuceanu a fost un făuritor. Cea mai importantă creație a sa rămâne Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, institut de cercetare pe care l-a dorit ferit de imixtiuni politice, drept pentru care l-a așezat sub patronajul celui mai important for cultural și științific din România, Academia Română.
Activitatea științifică a INST timp de aproape trei decenii este dovada că profesorul Ciuceanu a pus început bun în anul 1993 și s-a îngrijit ca ceea ce a sădit să rodească.
Nu în ultimul rând, profesorul Ciuceanu a făurit institutul ca o familie. Nu există familii perfecte, nici în perpetuă armonie. Nici familia INST nu a fost așa, dar cred că fiecare dintre cei care au trecut prin INST a primit măcar o dată sprijinul profesorului Ciuceanu.
Noi am fost și rămânem familia dumnealui, așa cum și dumnealui rămâne parte a familiilor noastre extinse. Și cred cu tărie că în fiecare dintre noi există măcar un lucru pentru care să-i purtăm recunoștință.
Închei acest cuvânt gândindu-mă la ipostaza cea mai profundă a profesorului Radu Ciuceanu: aceea de mărturisitor al credinței.
Profesorul Ciuceanu a fost un om extrem de credincios, apropiat și sprijinitor al bisericii. Și drept răsplată, a fost iubit și apreciat de ierarhia bisericească ortodoxă, dar și catolică.
Este adevărat că domnul profesor a avut o viață lungă, plină de zbucium, de căutări, dar și cu realizări care i-au bucurat viața. Chiar și așa, moartea rămâne înfricoșătoare, oricât de multe argumente obiective am invoca.
În momente ca acestea ne rămâne doar credința, speranța că nu ne aflăm decât într-un punct de trecere către altundeva. Continuăm călătoria, dar într-un alt fel.
Nimic nu exprimă mai bine această speranță decât cuvintele Mântuitorului nostru Isus Hristos în Evanghelia după Ioan:
Eu sunt Învierea și Viața.
Cine crede în Mine chiar dacă va muri, va trăi.
Thursday, July 8, 2021
O recunoaștere binemeritată
"La 1 iulie 2021, în cadrul ceremoniei de conferire a premiilor Fundației Culturale „Magazin istoric” pentru cele mai bune contribuții ale cercetării istorice din anii 2019 și 2020, organizată în cadrul Simpozionului anual de istorie și civilizație bancară „Cristian Popișteanu”, cu sprijinul Băncii Naționale a României, ediția a XXIX-a, dr. Vasile Buga, cercetător asociat la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, coordonatorul Centrului de Studii Ruse și Sovietice ”Florin Constantiniu”, și dr. Florin-Răzvan Mihai, cercetător științific III în cadrul INST, au primit Premiul „Gheorghe Bezviconi” pentru volumul coordonat de aceștia sub titlul Problema Basarabiei în relațiile româno-sovietice (1918-2018).
 |
| Dr. Vasile Buga |
 |
| Dr. Florin Răzvan Mihai |
Friday, June 11, 2021
Conferința 80 de ani de la declanșarea războiului împotriva U.R.S.S.
Centrul de Studii Ruse și Sovietice
,,Florin Constantiniu” din cadrul Institutului Național pentru Studiul
Totalitarismului al Academiei Române are plăcerea de a vă invita să participați
la conferința:
80 de ani de la
declanșarea războiului împotriva U.R.S.S.
Vor lua cuvântul: Prof. univ. dr. Radu
Ștefan VERGATTI; Dr. Constantin CORNEANU; Dr. Manuel STĂNESCU; Dr. Ion CONSTANTIN; Dr.
Alin SPÂNU. Moderator: Dr. Florin-Răzvan MIHAI, I.N.S.T.
Conferința se va desfășura on-line,
miercuri, 16 iunie 2021, orele 17.00-18.30.
Datele de logare pentru acest eveniment
sunt următoarele:
Link acces:
https://us02web.zoom.us/j/84389619811?pwd=UkJSaC82OWV5L0tvSnJpR2UyWWxOZz09
Meeting ID: 843 8961 9811
Passcode: 221159
Tuesday, May 18, 2021
CONFERINȚA NAȚIONALĂ: OMUL SUB „TEROAREA ISTORIEI”: INDIVIZI, COMUNITĂȚI, CRIZE ÎN EUROPA SECOLULUI XX
INSTITUTUL NAȚIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI organizează
joi, 27 mai 2021, conferința națională online
OMUL SUB „TEROAREA ISTORIEI”:
INDIVIZI, COMUNITĂȚI, CRIZE ÎN EUROPA SECOLULUI XX
https://us02web.zoom.us/j/
Friday, April 30, 2021
Paul Goma, 1935-2020. O biografie
Scriitor și disident român, Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în Basarabia, pe atunci parte a Regatului României, în satul Mana, comuna Vartici, județul Orhei. A fost al doilea fiu al lui Eufimie și al Mariei Goma, învățători basarabeni.
Nota ultimativă a guvernului U.R.S.S. din iunie 1940 privind cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord a schimbat radical cursul vieții familiei Goma. Ocupația sovietică, rememorată de Paul Goma, copil fiind, înregistrează represiunea rusească, încercarea ocupantului de a șterge identitatea românească, prin epurarea bibliotecilor și arderea cărților românești. Mai traumatizantă a fost însă arestarea tatălui, la 13 ianuarie 1941, „ridicat de NKVD”, dispărut fără urmă timp de doi ani, motiv pentru care a fost declarat decedat. Acesta a fost însă descoperit în viață, în 1943, în lagărul de prizonieri sovietici nr. 1 din Slobozia, Ialomița, și a fost eliberat în octombrie 1943.
În 1944, familia Goma s-a refugiat în România, în Transilvania, unde au trecut prin Centrul de refugiu de la Sibiu, înainte de fi repartizați ca învățători în satul Gusu, Sibiu.
Întoarcerea armelor, la 23 august 1944, și alăturarea României la forțele Națiunilor Unite, inclusiv U.R.S.S., a pus familia Goma, ca și pe alți basarabeni, în pericol de a fi trimiși în Basarabia redevenită sovietică. Pentru a-și pierde urma, familia Goma s-a mutat la Buia, Târnava Mare, apoi a petrecut o perioadă ascunzându-se în păduri. La 13 ianuarie 1945, Paul Goma și părinții săi au fost duși la Sighișoara, la „Centrul de repatriere”. Au reușit totuşi să rămână în România, după ce Eufimie Goma a falsificat actele de identitate astfel încât acestea să ateste nașterea membrilor familiei în Vechiul Regat. Eliberați în mai-iunie 1945, aceștia reușesc să se întoarcă la Buia, Târnava Mare. Până în 1953, la moartea lui Stalin, familia Goma a fost convocată constant la Sighișoara, pentru a fi întrebați dacă vor să revină în Basarabia sovietică.
În perioada 1946-1948, Paul Goma a urmat studiile gimnaziale la Școala Normală „Andrei Șaguna” din Sibiu și, apoi, la Gimnaziul din Șeica Mare, județul Târnava Mare. În 1949, Paul Goma a intrat ca elev bursier în clasa a VIII-a la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. Nici perioada gimnaziului și nici cea a liceului nu au fost însă liniștite pentru Paul Goma și familia sa. În 1949, ambii părinți au fost reținuți la Securitatea Mediaș pentru mai multe luni, pentru ca în 1952 tânărul Goma să fie reținut la Securitatea din Sibiu pentru opt zile, pentru că a vorbit în clasă despre partizani și ținea un jurnal intim codificat. Exmatriculat de la liceu, Goma a fost primit cu greu la Liceul „Negru Vodă” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în 1953.
După încercarea eșuată de a fi admis la Institutul de Cinematografie, Paul Goma a fost încadrat în învățământ ca „instructor superior de pioneri”, la școala elementară din comuna Dacia, raionul Rupea, apoi în orașul Rupea, la liceu.
În 1954, Goma a fost admis la Institutul de literatură şi critică literară „Mihai Eminescu”. Însemnările sale referi-toare la această perioadă consemnau: „Doi ani frumoşi, plini. Scriam proză, scriam scenarii de film şi nu mă puteam împăca defel cu întrebările fără răspuns”. Ceea ce se prefigura ca un nou început pentru Paul Goma a durat mai puțin de doi ani.
Astfel, în vara anului 1956, studentul Goma a fost judecat la rectoratul Universităţii din București pentru afirmaţiile cu caracter antisovietic pe care le făcuse la seminariile de marxism: moldovenii din R.S.S. Moldovenească sunt români; trupele sovietice din România sunt trupe de ocupaţie; sistemul de cote este descurajant, iar colectivizarea agriculturii este o eroare economică. Încercările sale de a determina printre studenţi acțiuni de solidarizare cu revoluţionarii din Ungaria au condus la arestarea sa, la 22 noiembrie 1956, când, așa cum scria, „am isprăvit-o şi cu tinereţea şi am intrat în vârsta fără vârstă a puşcăriaşilor”.
Textul integral aici (click!).
Erata:
Dintr-o regretabilă eroare de culegere, care aparține autorului, în versiunea tipărită a revistei la pagina 235 apare anul 2000 în loc de anul 2020.
Corect: 2020.
Erata va fi inclusă în versiunea print a revistei AT 2021.
Subscribe to:
Posts (Atom)