La jumătatea anilor 1980, societatea românească, în ansamblul ei, se găsea într-o profundă criză economică şi socială. Ca urmare a hotărârii ferme a regimului de la Bucureşti de a lichida în totalitate datoria externă a ţării, la nivelul societăţii s-a produs o scădere dramatică a standardului de viaţă. În condiţiile în care cuvântul de ordine a devenit „economie”, populaţia a început să se confrunte din ce în ce mai frecvent cu dificultăţi în aprovizionarea cu produse alimentare, totodată impunându-i-se limitarea masivă a consumului de energie şi combustibili.
În aceşti ultimi ani ai regimului, nemulţumirile societăţii confruntată cu lipsuri devenite cronice şi sufocată de cultul personalităţii liderului Nicolae Ceauşescu, dar şi al soţiei sale, Elena, s-au manifestat fie într-o formă timidă, prin intermediul puţinilor disidenţi români, fie sub forma unor răbufniri sociale de amploare, de tipul revoltei muncitorilor de la Braşov, din toamna anului 1987.
În paralel cu evoluţiile interne, în cea de-a doua jumătate a anilor 1980, regimul Ceauşescu s-a confruntat cu o scădere considerabilă a prestigiului său pe scena internaţională. Epuizarea capitalului de imagine pe care regimul, avându-l ca figură centrală pe Nicolae Ceauşescu, îl acumulase pe parcursul anilor 1960 şi 1970, a avut drept efect izolarea tot mai crescândă a României în relaţiile sale cu Occidentul.
Provocărilor, deja menţionate, la care trebuia să facă faţă regimul de la Bucureşti li s-a mai adăugat una: schimbarea conducerii de la Kremlin şi iniţierea de către noul secretar-general, Mihail Sergheevici Gorbaciov, a unui îndrăzneţ program de reformare a societăţii sovietice. Pus sub semnul perestroika şi glasnost, respectiv restructurare şi transparenţă, reformismul sovietic era menit să depăşească graniţele URSS, dorind să influenţeze, fără a forţa însă, şi evoluţia din statele satelite.
Făcând apel la documente din arhiva CNSAS, arhiva Radio Europa Liberă, lucrări memorialistice sau articole din presa vremii, articolul de faţă îşi propune să discute reacţiile pe care proiectului gorbaciovist le-a generat la nivelul conducerii superioare de partid, dar şi a societăţii româneşti.
Prima parte a materialului este dedicată prezentării poziţiei regimului de la Bucureşti faţă de perestroika şi a modului în care discursul oficial a evoluat de la manifestarea dezinteresului, indiferenţei la atacuri directe, virulente faţă de proiectul reformist.
A doua parte vizează modul în care perestroika şi liderul sovietic au fost percepuţi la nivelul societăţii româneşti, dar şi iniţiative ale unor cetăţeni, concretizate în luări de poziţie publice, trimiterea de memorii sau elaborare de proiecte de reformă. În egală măsură, materialul discută şi cel mai cunoscut document cu influenţe gorbacioviste elaborat de foşti membrii marcanţi ai PCR, „scrisoarea celor şase”.
Ana-Maria Cătănuş, Provocările Gorbaciovismului. Reacţii româneşti la perestroika şi glasnost. Read full text here
Textul integral poate fi citit în volumul coordonat de Cristina Diac, Dezintegrarea U.R.S.S. : cauze si consecinţe. Materialele simpozionului din 7 decembrie 2011, Editura Universităţii din București, 2015.
© Copyright Dissidentia 2015.
