Monday, June 10, 2019

Mihai Botez, Lumea a doua şi alte scrieri din anii disidenţei solitare, 1979-1987



Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă
Miercuri, 12 iunie, ora 13.00.

O dezbatere-lansare pe marginea volumului 

Mihai Botez, Lumea a doua şi alte scrieri din anii disidenţei solitare, 1979-1987 

Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2019, 
editor Ana-Maria Cătănuş, cu o prefaţă de Eugen Simion.


Sunday, March 31, 2019

Mihai Botez. Lume a doua şi alte scrieri din anii disidenţei solitare, 1979-1987


Mihai Botez, Lumea a doua şi alte scrieri din anii 
disidenţei solitare, 1979-1987
Ediţie îngrijită, studiu biografic, cronologie şi studii introductive de Ana-Maria Cătănuş. Prefaţă de Eugen Simion. 
Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2019



Disponibil în curând

Volumul „Lumea a doua” şi alte scrieri din anii disidenţei solitare, 1979–1987 reuneşte lucrările elaborate de Mihai Botez în ultimul deceniu de existenţă a regimului comunist. Este vorba, în primul rând, de studii în care autorul, utilizând metodologii transdisciplinare, analizează originile, evoluţia şi perspectivele de dezvoltare ale sistemului comunist. Acestora li se alătură alte tipuri de texte – scrisori, memorii, interviuri –, menite să ofere o imagine de ansamblu asupra disidenţei lui Mihai Botez. 
Volumul debutează cu un studiu biografic şi o cronologie, ambele acoperind principalele momente din viaţa lui Mihai Botez. În privinţa textelor incluse în acest volum, editorul a optat pentru o împărţire tematică, în funcţie de problemele abordate, dar şi de tipul documentelor. În acest sens, lucrarea este compusă din patru capitole: „Lumea a doua” şi viitorul, Intelectualii şi statul comunist, Disidenţa solitară: Scrisori, Memorii, Interviuri (1979–1987) şi Gânduri despre Mihai Botez, primele trei fiind precedate de mici studii introductive realizate de editor.
Primul capitol, „Lumea a doua” şi viitorul, cuprinde lucrările „Lumea a doua”. Introducere în comunismologia structurală şi Românii despre ei înşişi. O cercetare de comunismologie prospectivă. Cele două texte oferă analize de substanţă asupra modului de funcţionare a lumii comuniste, în general, şi a regimului de la Bucureşti, în particular, şi aduc în discuţie posibile scenarii de evoluţie ale acestora.
Al doilea capitol, intitulat Intelectualii şi statul comunist, cuprinde textul comunicării susţinute de Botez la Madrid, în 1985, Intelectualul, intelectualii şi spaţiile fără frontiere – o privire din Est, lucrarea Intelectualii din Europa de Est (Intelectualii est-europeni şi statul naţional comunist) – un punct de vedere românesc şi studiul Relaţiile dintre guvernul S.U.A. şi România între 1968–1984. O privire independentă de la Bucureşti. Scrise din perspectiva unui viitorolog, dar mai ales a unui intelectual critic, textele incluse în această secţiune explorează relaţiile dintre intelectuali şi statul comunist, precum şi posibilităţile de autonomizare a lor în raport cu puterea comunistă. 
Cel de-al treilea capitol, Disidenţa solitară: Scrisori, Memorii, Interviuri (1979–1987), cuprinde textele scrisorilor trimise de Mihai Botez lui Vlad Georgescu în perioada anilor 1979–1985. Acestora, editorul le-a alăturat o serie de memorii şi interviuri acordate de Mihai Botez angajaţilor de la Radio Europa Liberă, corespondenţilor ziarelor occidentale la Bucureşti, unor publicaţii din exil sau unor reviste prestigioase tipărite în Occident.
În final, al patrulea capitol, Gânduri despre Mihai Botez, cuprinde texte scrise de colaboratorii sau prietenii acestuia. Am considerat că includerea lor în acest volum poate oferi un plus de informaţie cu privire la activitatea ştiinţifică, disidentă, dar şi diplomatică a lui Mihai Botez. Mai mult, percepţiile personale ale autorilor contribuie la zugrăvirea unei imagini asupra unei personalităţii excepţionale, la care cititorii de azi nu mai pot avea acces direct.
Textele eseurilor ştiinţifice şi ale scrisorilor către Vlad Georgescu au fost preluate din ediţiile „Lumea a doua”. Introducere în comunismologia structurală (Editura Du Style, Bucureşti, 1997), Românii despre ei înşişi. O cercetare de comunismologie prospectivă (Editura Litera, Bucureşti, 1992), Intelectualii din Europa de Est (Intelectualii est-europeni şi statul naţional comunist) – un punct de vedere românesc (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1993) şi Scrisori către Vlad Georgescu (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2003). 
Ediţia de faţă a păstrat notele editorilor anteriori, identificate prin formula n.ed. sau n.red. Intervenţiile operate de editorul lucrării de faţă au fost tacite, în cazul ortografierii numelor proprii, sau, în cazul modificărilor de substanţă, au fost marcate prin formula n.ed. AMC în interiorul parantezelor pătrate.
De asemenea, spre deosebire de ediţia din anul 1997 a volumului „Lumea a doua”. Introducere în comunismologia structurală (Editura Du Style, Bucureşti), editorul a optat pentru introducerea notelor în subsolul paginii, aşa cum se găseau în forma originală a lucrării. Raţiunile acestei alegeri au ţinut atât de nevoia de a nu afecta cursivitatea textului, care altfel era fragmentat de paranteze foarte mari, cât şi de uniformizarea acestuia cu celelalte materiale incluse în volum. 
Versiunea în limba română a studiului Relaţiile dintre guvernul S.U.A. şi România între 1968–1984. O privire independentă de la Bucureşti, precum şi cea mai mare parte a interviurilor oferite de Mihai Botez corespondenţilor străini sau unor publicaţii din străinătate („Lupta”, „Uncaptive Minds”) au fost identificate de editor în fondurile dedicate României din Arhiva Europei Libere aflată în custodia Open Society Archives de la Budapesta, Ungaria.
De asemenea, interviul acordat de Mihai Botez lui Vlad Georgescu, în noiembrie 1985, a fost identificat în Arhiva C.N.S.A.S.
Ţinând cont de faptul că o parte dintre aceste materiale au fost publicate înainte de 1989, în Occident, şi după 1989, în România, editorul a încercat să identifice şi să citeze toate publicaţiile unde au apărut aceste materiale.
Traducerea din limba engleză a interviurilor acordate de Mihai Botez Televiziunii olandeze (1986) şi publicaţiei „Uncaptive Minds” (1988) a fost asigurată de editorul lucrării de faţă. Traducerea textului lui Robert Conquest din capitolul Gânduri despre Mihai Botez aparţine doamnei Ioana Ieronim.
Acest volum nu ar fi apărut fără strădania, perseverenţa şi răbdarea doamnei Viorica Oancea, sora matematicianului şi disidentului Mihai Botez.
Îi mulţumim doamnei Mariana Celac pentru discuţiile pline de conţinut referitoare la domeniul special al studiilor viitorului, pentru lămurirea unor aspecte care au ţinut de contextul social şi politic al anilor 1970–1980, dar şi de activitatea ştiinţifică şi de spiritul lui Mihai Botez. Discuţiile cu doamna Mariana Celac au fost importante şi în definitivarea titlului acestei lucrări – „Lumea a doua” şi alte scrieri din perioada disidenţei solitare (1979–1987). De asemenea, îi mulţumim doamnei Catherine Durandin, care în iarna anului 2015, ne-a împărtăşit amintirile sale despre Mihai Botez.
Domnului academician Eugen Simion îi mulţumim pentru imensa disponibilitate de a publica acest volum la editura Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, locul cel mai potrivit pentru editarea lucrării unui intelectual de ţinută, aşa cum a fost Mihai Botez.
Totodată, îi mulţumim domnului ministru de externe Teodor Meleşcanu, care a acceptat să stea de vorbă cu editorul acestei lucrări, domnului Stelian Dorin Obiziuc, director al Arhivelor Diplomatice din Ministerul Afacerilor Externe, care ne-a sprijinit în obţinerea informaţiilor legate de activitatea diplomatică a lui Mihai Botez, şi domnului ministru consilier Sorin Tănăsescu, care a activat alături de Mihai Botez în cadrul Misiunii permanente a României la O.N.U.
Istoricilor Mihai Burcea şi Alina Pavelescu, le mulţumim pentru colegialitatea şi altruismul de care au dat dovadă atunci când ne-au semnalat şi ne-au pus la dispoziţie materiale care-l vizau pe Mihai Botez. Domnul Mihai Burcea ne-a facilitat accesul la „Dosarul de cadre” al lui Mihai Botez, iar doamna Alina Pavelescu ne-a furnizat copii realizate personal după documentele din Arhiva Radio Europa Liberă, care s-au dovedit foarte folositoare în completarea documentării pe care editorul o întreprinsese la Budapesta.
În final, dar nu în cele din urmă, mulţumirile sunt pentru Dan Cătănuş, un „cercetător furnică”, dacă ar fi să reluăm originala clasificare a profesorului Solomon Marcus, pentru modul în care ştie să transmită că în cercetarea istorică, ca şi în viaţă, este nevoie de echilibru, obiectivitate, echidistanţă şi, uneori, chiar empatie.

Thursday, February 21, 2019

Mihai Botez. Trei schiţe nereuşite de portret

Mihai Botez. Trei schiţe nereuşite de portret. O recenzie a lucrării Mihai Botez. Trei schiţe de portret. Documente, editor: Radu Ioanid, Polirom, Iaşi, 2018, 442 p.


„Istoricii ştiu că a citi documente din arhive e o ştiinţă. Un document se sprijină pe altul, există şi contextul în care a fost scris”, sublinia medicul şi disidentul Ion Vianu în lucrarea sa, Exerciţiu de sinceritate (Polirom, 2009). El continua: „Să descrii corect e deja un merit. E adevărat că arhivele vorbesc, dar vorba trebuie să le-o asculte o ureche pricepută” (p. 13).
În ultimii ani, editarea de documente referitoare la opoziţia faţă de regimul comunist din România a pus la dispoziţia mediului ştiinţific, dar şi a celor interesaţi de istoria ultimelor două decenii ale secolului trecut, instrumente de lucru deosebit de valoroase pentru a înţelege şi analiza tumultuosul trecut recent al României. În acest context, un loc important a fost ocupat de publicarea, în ediţii critice sau nu, a documentelor realizate de diferite direcţii şi servicii din cadrul Securităţii Statului.
Lucrarea de faţă, Mihai Botez. Trei schiţe de portret. Documente, editată de Radu Ioanid, pune la dispoziţia cititorilor o bogată anexă documentară, parţial inedită, propunând totodată câteva studii asupra personalităţii complexe a matematicianului, viitorologului şi disidentului român Mihai Botez.
Volumul este structurat în trei părţi, în fapt portrete ale lui Botez. Este vorba despre trei studii – Mihai Botez şi autorităţile române, Mihai Botez şi autorităţile americane, Mihai Botez şi Europa liberă, cărora le corespund trei calupuri documentare, diferite ca pondere. Acestea cuprind documente elaborate de Securitatea română, în marea lor majoritate publicate deja de editor în lucrarea Eu, fiul lor. Dosar de Securitate (Polirom, 2010), câteva materiale regăsite în Arhiva Europei Libere de la Budapesta şi un număr destul de important de documente inedite ale Departamentului de Stat al S.U.A., în special analize şi rapoarte ale Ambasadei S.U.A. la Bucureşti despre Mihai Botez.
Publicarea pentru prima dată a corespondenţei ambasadei americane este deopotrivă importantă şi folositoare, aceasta punând la dispoziţia istoricilor români documente care explică modul în care a evoluat relaţia lui Botez cu diplomaţii americani, sprijinul pe care aceştia i l-au acordat, dar şi interesul american ridicat pentru persoana disidentului român şi, după 1989, a diplomatului Mihai Botez.
Deşi ocupă spaţii restrânse în economia lucrării, schiţele de portret ale lui Botez, realizate de editor, sunt în măsură să provoace nedumerire prin modul în care este interpretată anexa documentară pe care se bazează, prin utilizarea discutabilă a unor surse de istorie orală sau neutilizarea unor informaţii legate de biografia lui Mihai Botez, accesibile în mod public. Accentele puse de editor în realizarea studiilor biografice vizează în principal elemente considerate a fi sensibile sau de natură să ridice semne de întrebare privind evoluţia disidenţei lui Mihai Botez. Astfel, sunt avute în vedere analizarea naturii relaţiei lui Botez cu Securitatea sau percepţiile părţii americane despre disidentul român. Totodată, editorul atrage atenţia asupra a ceea ce el numeşte „jumătăţi de adevăr” din biografia lui Botez, precum ieşirea acestuia din P.C.R. (p. 61), paternitatea lucrării Lumea a doua. Introducere în comunismologia structurală (p. 61), probleme legate de bunuri mobile – maşina pe care o folosea M. Botez la Misiunea permanentă a României la O.N.U. (p. 38).
Elemente punctuale precum cele menţionate mai sus ar fi putut fi elucidate relativ simplu, raportat la efortul de documentare considerabil depus deja de editor, fie prin studierea documentelor de arhivă, fie prin apelul la discuţii cu persoane apropiate lui Mihai Botez sau foşti colaboratori din M.A.E. 

[..........]


La o lectură atentă, volumul Mihai Botez. Trei schiţe de portret. Documente atrage atenţia printr-un hiatus evident între teoriile enunţate de editor în studiile biografice şi anexele documentare. De aceea, urmând îndeaproape îndemnul editorului acestei lucrări, potrivit căruia „istoria disidenţei lui Mihai Botez poate fi discutată numai pe bază de documente şi nu pe bază de informaţii fără acoperire, dublate de umori isteroide” (p. 14), o recomandare onestă către cititorii acestui volum este să înceapă prin a studia cu atenţie în primul rând documentele, pentru a-şi putea forma singuri o imagine asupra subiectului abordat. Astfel, vor putea fi evitate capcanele unei direcţionări greşite spre teorii care nu-şi găsesc argumentare în materialele existente până la acest moment, inclusiv în această lucrare referitoare la Mihai Botez.

Textul integral se regăseşte în revista Arhivele Totalitarismului, an XXVI, nr. 100-101, 3-4/2018, pp. 269-273 sau la https://www.ceeol.com/search/journal-detail?id=87 

Friday, December 7, 2018

Noutate editorială: Comuniştii români şi „devierea de dreapta”. Istoria unei afaceri de partid, 1940-1968




Comuniştii români şi „devierea de dreapta”. Istoria unei afaceri de partid, 1940-1968

Autor: Dan Cătănuş

Colecţia „Studii”
Format: 17/24 cm; 408 p.
INST, 2018
ISBN 978-973-7861-98-6




Accesibilă la vânzare pe www.totalitarism.ro și în librăriile partenere

 *
Demascarea „devierii de dreapta” din Partidul Muncitoresc Român, în 1952, a reprezentat doar sfârşitul unei afaceri mai profunde, care îşi avea rădăcinile adânc în trecut. Povestea este fascinantă, pentru că, urmând firul rivalităţii care s-a creat încă din perioada ilegalităţii între viitorii protagonişti ai luptei pentru preeminenţă în partid, descoperim poveşti personale, orgolii, episoade controversate ale mişcării comuniste dinainte şi după 23 august 1944. Al doilea fir conducător, permanent prezent, este cel al relaţiei cu Moscova, în dubla sa ipostază: de implicare directă, prin indicaţii mascate în sfaturi şi sugestii, dar şi prin transformarea factorului sovietic într-o carte pe care liderii comunişti români au încercat fiecare să o joace cât au putut de bine.

DAN CĂTĂNUŞ

Comuniştii români şi „devierea de dreapta”. Istoria unei afaceri de partid, 1940-1968 trece deseori dincolo de registrul cercetării istorice, devenind o poveste captivantă, cu răsturnări de situaţie, trădări, servicii secrete, anchete, crime. E o investigaţie care se derulează pas cu pas, în care autorul şi cititorul merg parcă în tandem, aşteptând cu sufletul la gură sfârşitul – sau sfârşiturile – poveştii.

IOAN CHIPER


Saturday, December 1, 2018

La mulți ani, România!


La mulți ani, România! 
1 decembrie, 1918
Preluare de pe pagina Facebook Poza zilei

La mulți ani tuturor românilor, din țară, din străinătate și mai ales românilor pe care istoria vitregă i-a lăsat în afara granițelor firești de la 1918.Să nu uităm că ceea ce suntem azi este încununarea idealurilor mai multor generații și urmare a greului tribut de sânge plătit de ostașii români. Să învățăm încet încet să iubim sincer România, faptul că suntem români și să încercăm, zi de zi și după forțele fiecăruia, să o facem mai bună. 


La mulți ani!

Thursday, June 7, 2018

Mihai Botez sau viaţa sub semnul libertăţii Mic studiu biografic


Mihai Botez sau viaţa sub semnul libertăţii
Mic studiu biografic



„Am fost întrebată o dată – mărturisea Elena Bonner – dacă a fost uşor să trăiesc alături de un geniu. Întrebarea a fost neaşteptată pentru mine. Eu l-am iubit pur şi simplu pe Andrei Saharov, deşi am înţeles, fireşte, că eram în compania unui om de un extraordinar curaj intelectual, un om bun şi onest, care a fost hotărât şi infailibil în deciziile sale morale şi care a trăit în acord cu ele”[1].
Cuvintele Elenei Bonner, jumătatea celui mai cunoscut cuplu de disidenţi din blocul sovietic, zugrăveau în cuvinte puţine portretul omului şi disidentului Andrei Saharov.
Mai mult decât atât însă, în spatele trăsăturilor schiţate de aceasta, figura lui Andrei Saharov poate fi înlocuită, fără a greşi prea mult, cu aceea a lui Václav Havel, a lui Jacek Kuroń, Adam Michnik sau, de ce nu, a lui Mihai Botez.
Supranumit deseori de presa occidentală „Saharov al românilor”, Mihai Botez a fost disidentul român care s-a asemănat cel mai mult cunoscutului fizician şi militant pentru drepturile omului, Andrei Saharov, prin excepţionalitatea manifestată în domeniul de cercetare, prin capacitatea de a privi şi a înţelege lumea în integralitatea ei, prin respectul pentru diversitatea de opinie şi deschiderea către dialog.
Mutatis mutandis, vieţile celor doi au urmat traiectorii asemănătoare:  cariere de succes în domeniul ştiinţelor exacte, conştientizarea eşecului proiectului comunist, disidenţa, exilul intern. În final, ambii au ales să se implice în construcţia democratică a societăţilor lor, fapt care i-a pus în postura de a fi marginalizaţi chiar de foştii colegi de disidenţă[2].
În ciuda destinelor asemănătoare şi a comparaţiilor măgulitoare, Mihai Botez rămâne prin el însuşi un exemplu de intelectual critic, care a ales să trăiască în acord cu propriile credinţe în interiorul unei societăţi comuniste care recurgea la toate metodele pentru a înăbuşi astfel de porniri.
Nevoia de a trăi liber, chiar şi într-o societate neliberă, l-a făcut pe Mihai Botez să-şi asume public datoria de a spune puterii când greşeşte, indiferent de consecinţe. Şi tot această conştiinţă a datoriei l-a făcut să accepte funcţii de reprezentare în primii ani de după 1990, în ciuda reacţiilor puternic negative din partea unora dintre cei care în anii comunismului i-au fost alături.
Pe parcursul vieţii sale, Mihai Botez a ales să trăiască şi să acţioneze în acord cu propriile credinţele. Astfel, opţiunile sale au ţinut mai puţin seamă de consecinţele pe care acestea le-ar fi avut asupra vieţii personale sau profesionale, „a trăi în adevăr” fiind pentru Mihai Botez o nevoie interioară.

Continuarea studiului
https://www.academia.edu/38676304/Mihai_Botez._Lumea_a_doua_%C8%99i_alte_scrieri_din_anii_disiden%C8%9Bei_solitare_1979-1987


Fragment din volumul
Mihai Botez, Lumea a doua şi alte scrieri din anii disidenţei solitare 1979-1987editor Ana-Maria Cătănuș, Fundația Naționala pentru Știință și Artă (în curs de apariție)