Sunday, March 29, 2015

Cum să redactezi un text academic şi cum să-ţi creşti şansele de a fi publicat. „Tips and tricks” aflate la workshopul organizat de Taylor & Francis Group


Titlul articolului este un exemplu despre cum poţi să faci dacă insişti să nu fii publicat. Da, aţi citit bine: să nu fii publicat! De ce? Am aflat şi eu la workshopul organizat pe 25 martie, la Biblioteca Centrală Universitară, de Taylor&Francis Group. Dacă nu vă sună deja cunoscut grupul, atunci vă spun doar atât: „Routledge”!
Pot să vă spun că manifestarea a fost interesantă şi, mai ales, folositoare pentru toţi cei implicaţi în „producţia” academică, fie că vorbim despre cercetători  sau editori.
Şi ca să nu mai lungim vorba, o să vă mai spun că prezentarea, excelentă!, a fost făcută de Paul Naish, editor la „Taylor&Francis”. Tocmai de aceea, mi-am permis să-mi notez câteva din ideile expuse de el şi să le împărtăşesc şi celor care pot fi interesaţi de ele.
Prezentarea s-a învârtit în jurul celor doi actori mari care se regăsesc în procesul de cercetare-publicare: autorul şi editorul. Mai clar: ce trebuie să facă un autor pentru a-şi creşte şansele de a publica într-o revistă academică prestigioasă şi ce urmăreşte un editor atunci când primeşte un articol.
Lucrurile nu sunt foarte complicate şi nici necunoscute mediului academic românesc, însă, trebuie să recunoaştem, nu sunt întotdeauna respectate. Se întâmplă, deseori, ca autorii să trimită spre publicare studii nefinisate, care nu corespund profilului revistei căreia i se adresează. Uneori, folosesc un limbaj nepotrivit (pamfletar), nu respectă normele de redactare impuse de revistă şi, astfel, îşi cresc şansele de a fi respinşi de la publicare. Alteori, în procesul de comunicare între autor-editor/referent apar probleme, neînţelegeri, care pot duce la animozităţi.

De la idee la editură. Drumul unui studiu ştiinţific către redacţia unei reviste.

Orice studiu are la bază o idee. Există un subiect pe care-l studiem cu predilecţie, descoperim lucruri sau interpretări noi pe care vrem să le facem cunoscute. Aşa se naşte un studiu ştiinţific! Redactarea acestuia însă este un proces laborios, care presupune multă atenţie şi destul de mulţi paşi. Iată cursul propus de Paul Naish:

Ideea – Alegerea revistei potrivite pentru a publica studiul – Consultarea numerelor anterioare ale revistei pentru a ne familiariza cu stilul şi cerinţele publicaţiei – Elaborarea primei versiuni a studiului – Solicitaţi unui prieten să citească manuscrisul şi să facă observaţii – Îmbunătăţiţi materialul – Corectaţi-l şi trimiteţi-l la revista.

Este foarte important să vă asiguraţi că trimiteţi cea mai bună forma a studiului, atât din punctul de vedere al informaţiei şi demonstraţiei ştiinţifice, cât şi din punctul de vedere al respectării criteriilor formale: notele şi bibliografia trebuie să fie alcătuite în concordanţă cu cerinţele revistei. Tabelele, fotografiile, graficele trebuie să fie şi ele realizate în conformitate cu cerinţele editurii.
Pot părea lucruri nesemnificative, mici, care sunt însă foarte importante. Dau măsura seriozităţii, profesionalismului, dar şi a respectului faţă de editor!

Alegerea revistei potrivite!

Scriem un studiu pentru o anumită revistă sau scriem un studiu în speranţa că o revistă din mai multe îl va publica?
Datele prezentate de Paul Naish par să încline balanţa înspre prima variantă.
Cei care scriu un studiu ţintit, vizând o anumită publicaţie academică, au mai multe şanse să-şi publice studiul decât cei care scriu un material şi-l propun mai multor reviste.
De ce se întâmplă asta?
Revistele prestigioase au un specific tematic şi un public consacrat. De asemenea, au reguli stricte, solicitând autorilor un anumit tip de material. Din această cauză, îşi pot da seama destul de uşor atunci când autorul încearcă „să împuşte mai mulţi iepuri deodată”.
Odată aleasă revista, sunt câteva lucruri care nu ar trebui să fie pierdute din vedere:
-         consultă numerele anterioare ale revistei;
-         citează din articole publicate în revista respectivă;
-         adaptează-te la formatul şi stilul revistei;


Lucruri care nu trebuie neglijate atunci când scriem pentru o revistă academică.

Titlul trebuie să fie scurt, interesant, dacă se poate să introducă o întrebare.
Rezumatul nu trebuie să fie nici kilometric, dar nici telegrafic. Un sfert de pagina este suficient. Trebuie să fie clar şi să conţină neapărat trei elemente: care este subiectul, abordarea metodologică şi concluzia.
Notele de subsol să fie complete şi în acord cu cerinţele revistei.
Acronimele care apar în text să nu rămână neexplicate.
Să fie precizate toate sursele pentru imagini, tabele, grafice.
Citaţi întotdeauna! Chiar dacă este vorba de trei cuvinte!
Precizaţi dacă lucrarea a fost susţinută financiar de terţi.

Şi dacă studiul a fost respins.....

Nu este o tragedie! Se întâmplă şi celor mai buni!
Revistele academice trimit articolele propuse la recenzare (peer rewiew). În urma acestui proces, materialul poate fi acceptat pentru publicare, retrimis autorului pentru a face modificări minore, retrimis pentru modificări majore sau respins de la publicare.
În cazul în care autorului îi sunt indicate modificări majore, acesta trebuie să se gândească serios la soarta materialului: poate să aloce foarte mult timp pentru a repara un material cu foarte multe probleme, neavând certitudinea că în final va fi acceptat la publicare, sau se poate reorienta spre altă publicaţie. În acest caz, observaţiile primite de la referent pot fi folosite pentru îmbunătăţirea materialului, care poate fi propus altei reviste, nu înainte însă de a-l adapta criteriilor şi cerinţelor noii reviste.


În loc de concluzii:
Succesul procesului de publicare nu depinde doar de calitatea cercetării ştiinţifice, ci şi de forma în care acesta este prezentat. Iar la baza reuşitei stau respectarea regulilor, dialogul constructiv şi etica profesională

© Copyright Dissidentia 2015.

No comments:

Post a Comment