Lansare de carte: "Vocaţia libertăţii. Forme de disidenţă în România anilor 1970-1980"

De ce o carte despre disidenţă?

În istorie, ca şi în alte discipline, există subiecte care te cheamă. Nu le alegi tu pe ele, ci invers. 

Cum ar putea fi altfel explicată îndârjirea cu care cineva se cufundă ani întregi într-un univers pentru a studia o "firimitură" din el? Fascinaţia pe care o exercită această firimitură, dorinţa de a şti, de a înţelege mai mult şi mai mult, depăşeşte simpla curiozitate a istoricului. Şi pentru că firimitura aceea este, la rândul ei, un univers în sine, la un  moment dat apare nevoia de a sistematiza şi de a oferi şi celorlalţi o parte din toate acele lucruri pe care le-ai cercetat, le-ai răscolit, le-ai întors pe toate părţile, în speranţa de a găsi adevărata semnificaţie a gesturilor, vieţilor unor persoane, de care ne despart doar câteva decenii, măsurate în timp, dar mult mai mult, în termeni de înţelegere.

Aşa a apărut cartea mea despre disidenţa din România: din nevoia de a cunoaşte şi a înţelege.

Vocaţia libertăţii este o carte care oferă o interpretare, cea pe care am putut să o dau eu, unui subiect sensibil din istoria recentă a României: disidenţa.

Este o carte care nu-şi propune să facă/să schimbe ierarhii ale disidenţilor sau să împartă în buni şi răi actorii epocii. Nu judecă şi nu dă verdicte! Pentru că nu acesta este rolul istoriei, din perspectiva mea.

În schimb, este o carte care îşi propune să prezinte, să explice, să pună într-o lumină nouă o parte dintre gesturile menite să spună NU puterii comuniste din România anilor 1970-1980.

"Pentru libertatea voastră şi a noastră".
Pancartă afişată la manifestaţia din 25 august 1968, din Piaţa Roşie,
împotriva invaziei în Cehoslovacia.
http://www.rferl.org/content/The_Sprit_Of_Dissent_Then_And_Now/1192459.html

Dincolo de conturarea unui cadru general al disidenţei din blocul sovietic, plecând dinspre URSS, prin ţările Europei Centrale şi poposind în România, cartea propune o tipologie a disidenţei din România, în alcătuirea căreia am ţinut seamă de mediul socio-profesional din care au provenit disidenţii. Şi pentru a ilustra mai bine aceste categorii, am ales să construim la scară mare portretele unora dintre cei mai reprezentativi - din punctul nostru de vedere - disidenţi români: Paul Goma, Vlad Georgescu, Mihai Botez, Doina Cornea, preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa, Dorin Tudoran. Lor li se adaugă portretele la scară mai mică a altor disidenţi români, nu însă mai puţini importanţi decât cei menţionaţi anterior.

Alegerea portretelor cheie a fost motivată de factori obiectivi - structura şi puterea discursului disident, durata disidenţei, motivaţiile intrării în disidenţă -, dar şi subiectivi. Ultimii există, cred, în orice cercetare, chiar dacă uneori autorii omit în mod deliberat să o recunoască. Şi cred că tocmai această subiectivitate ne permite să înţelegem, să ne apropiem la nivel de înţelegere, de cei a căror viaţa o transformăm în subiect de cercetare. 
Căci, până la urmă, disidenţa a fost nu atât despre principii, cât despre oamenii care şi le-au asumat, le-au dat viaţă, le-au imprimat ceva din personalitatea lor unică.
Dacă ar trebui să răspund la întrebarea: este Vocaţia libertăţii o carte importantă şi de ce? aş spune că, pentru istorici, poate fi o carte importantă prin sursele folosite şi prin interpretare.

În acelaşi timp, aş spune că nu mi-am dorit să fie o carte numai pentru istorici, ci o carte pentru oamenii obişnuiţi care vor să citească despre alţi oameni, despre speranţele lor, despre golgotele lor, despre căderile şi îndoielile lor. 
Dar mai presus de toate aceste lucruri, Vocaţia libertăţii este o carte despre oameni şi curajul lor, curajul de a-şi trăi libertatea lor, nu doar în spatele uşilor, ci şi în public, în văzul lumii, şi, mai mult, care au cerut libertate şi pentru cei care nu o puteau face pentru ei înşişi.

Aceştia, nu foarte mulţi la număr, sau oricum mai puţini decât cei care ni s-au prezentat după 1989 ca disidenţi, au avut şi au vocaţia libertăţii. 
Despre ei este această carte şi tot lor le este dedicată.

© Copyright Dissidentia 2014.

Vocaţia libertăţii. Forme de disidenţă în România anilor 1970-1980 - CUPRINSUL VOLUMULUI

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, 2014, 300p.

Volum publicat cu sprijinul AFCN

VERSIUNE ELECTRONICĂ 
https://www.ceeol.com/search/book-detail?id=470922

CUPRINS

Cuvânt înainte

Introducere

CAPITOLUL I Disidenţa în regimurile comuniste. Clarificări conceptuale

CAPITOLUL II Disidenţa în Uniunea Sovietică şi Europa de Est

2.1. De la confruntare la destindere. Dinamica relaţiilor Est-Vest şi proiectul

pentru cooperare europeană

2.2. Apogeul destinderii: Helsinki, 1975

2.3. Disidenţa în Uniunea Sovietică

2.4. Forme de disidenţă în Europa de Est

CAPITOLUL III Premisele apariţiei disidenţei în România (1965-1977)

3.1 Liberalizarea în viaţa politică

3.2. Reducerea represiunii

3.3. Creşterea nivelului de trai 

3.4. Liberalizarea culturală 

3.5. Momentul august 1968 – regimul Ceauşescu la apogeul popularităţii 

3.6. „Minirevoluţia culturală” – Tezele din iulie 1971

3.7. Provocarea „Helsinki”. Regimului de la Bucureşti şi politica

drepturilor omului

CAPITOLUL IV „Cutremurul oamenilor”, 1977. Începuturile disidenţei în

România

4.1. Paul Goma şi mişcarea pentru drepturile omului în România

4.2. Vlad Georgescu: O istorie complicată

CAPITOLUL V Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România

(S.L.O.M.R.)

CAPITOLUL VI Disidenţa din mediul religios

6.1. Asaltul regimului comunist împotriva vieţii religioase: legislaţie,

reorganizări, represiune

6.2. Gesturi de contestare a politicii regimului în problema cultelor

6.3. Gheorghe Calciu-Dumitreasa: „Războiul întru cuvânt”

CAPITOLUL VII Disidenţa din mediul ştiinţific, universitar şi tehnic

7.1. Înregimentarea trecutului: folosirea istoriei în legitimarea regimului

comunist şi a lui Nicolae Ceauşescu

7.2. Gesturi de disidenţă din mediul ştiinţific, universitar şi tehnic

7.3. Mihai Botez şi viitorul lumii comuniste 

7.4. Drumul către libertate. Doina Cornea şi disidenţa românească

în anii 1980

CAPITOLUL VIII Disidenţa din mediul literar

8.1. Cadrul general

8.2. Protocronismul

8.3. Reacţiile mediului cultural

8.4. „Rezistenţa prin cultură”

8.5. Disidenţa din mediul literar

8.6. Dorin Tudoran şi condiţia intelectualului român sub comunism

CAPITOLUL IX „Disidenţa” cu specific etnic

9.1. Regimul comunist din România şi problema maghiară: direcţii generale 

9.2. Disidenţa cu specific etnic: „faza memorandistă”

9.3. Samizdate, proteste, grupuri de discuţie 

CAPITOLUL X „Disidenţa” de partid 

CAPITOLUL XI Alte tipuri de opoziţie societală

11.1 Vocea reprezentanţilor partidelor istorice

11.2. Manifeste, sindicate, organizaţii pentru democratizarea României

CAPITOLUL XII Disidenţa: între Securitate şi Radio Europa Liberă

12.1. Acte legislative în direcţia contracarării acţiunilor ostile la

adresa statului

12.2. Măsuri şi metode folosite de Securitate pentru descurajarea

gesturilor de disidenţă

12.3. „Războiul pe calea undelor”. Posturile de radio occidentale şi

Europa de Est

12.4 „Aici Radio Europa Liberă!” Secţia română şi susţinerea disidenţei din

România

Concluzii

Ilustraţii 

Abstract 

Bibliografie

Indice de persoane