Scriitor și disident român, Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în Basarabia, pe atunci parte a Regatului României, în satul Mana, comuna Vartici, județul Orhei. A fost al doilea fiu al lui Eufimie și al Mariei Goma, învățători basarabeni.
Nota ultimativă a guvernului U.R.S.S. din iunie 1940 privind cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord a schimbat radical cursul vieții familiei Goma. Ocupația sovietică, rememorată de Paul Goma, copil fiind, înregistrează represiunea rusească, încercarea ocupantului de a șterge identitatea românească, prin epurarea bibliotecilor și arderea cărților românești. Mai traumatizantă a fost însă arestarea tatălui, la 13 ianuarie 1941, „ridicat de NKVD”, dispărut fără urmă timp de doi ani, motiv pentru care a fost declarat decedat. Acesta a fost însă descoperit în viață, în 1943, în lagărul de prizonieri sovietici nr. 1 din Slobozia, Ialomița, și a fost eliberat în octombrie 1943.
În 1944, familia Goma s-a refugiat în România, în Transilvania, unde au trecut prin Centrul de refugiu de la Sibiu, înainte de fi repartizați ca învățători în satul Gusu, Sibiu.
Întoarcerea armelor, la 23 august 1944, și alăturarea României la forțele Națiunilor Unite, inclusiv U.R.S.S., a pus familia Goma, ca și pe alți basarabeni, în pericol de a fi trimiși în Basarabia redevenită sovietică. Pentru a-și pierde urma, familia Goma s-a mutat la Buia, Târnava Mare, apoi a petrecut o perioadă ascunzându-se în păduri. La 13 ianuarie 1945, Paul Goma și părinții săi au fost duși la Sighișoara, la „Centrul de repatriere”. Au reușit totuşi să rămână în România, după ce Eufimie Goma a falsificat actele de identitate astfel încât acestea să ateste nașterea membrilor familiei în Vechiul Regat. Eliberați în mai-iunie 1945, aceștia reușesc să se întoarcă la Buia, Târnava Mare. Până în 1953, la moartea lui Stalin, familia Goma a fost convocată constant la Sighișoara, pentru a fi întrebați dacă vor să revină în Basarabia sovietică.
În perioada 1946-1948, Paul Goma a urmat studiile gimnaziale la Școala Normală „Andrei Șaguna” din Sibiu și, apoi, la Gimnaziul din Șeica Mare, județul Târnava Mare. În 1949, Paul Goma a intrat ca elev bursier în clasa a VIII-a la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. Nici perioada gimnaziului și nici cea a liceului nu au fost însă liniștite pentru Paul Goma și familia sa. În 1949, ambii părinți au fost reținuți la Securitatea Mediaș pentru mai multe luni, pentru ca în 1952 tânărul Goma să fie reținut la Securitatea din Sibiu pentru opt zile, pentru că a vorbit în clasă despre partizani și ținea un jurnal intim codificat. Exmatriculat de la liceu, Goma a fost primit cu greu la Liceul „Negru Vodă” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în 1953.
După încercarea eșuată de a fi admis la Institutul de Cinematografie, Paul Goma a fost încadrat în învățământ ca „instructor superior de pioneri”, la școala elementară din comuna Dacia, raionul Rupea, apoi în orașul Rupea, la liceu.
În 1954, Goma a fost admis la Institutul de literatură şi critică literară „Mihai Eminescu”. Însemnările sale referi-toare la această perioadă consemnau: „Doi ani frumoşi, plini. Scriam proză, scriam scenarii de film şi nu mă puteam împăca defel cu întrebările fără răspuns”. Ceea ce se prefigura ca un nou început pentru Paul Goma a durat mai puțin de doi ani.
Astfel, în vara anului 1956, studentul Goma a fost judecat la rectoratul Universităţii din București pentru afirmaţiile cu caracter antisovietic pe care le făcuse la seminariile de marxism: moldovenii din R.S.S. Moldovenească sunt români; trupele sovietice din România sunt trupe de ocupaţie; sistemul de cote este descurajant, iar colectivizarea agriculturii este o eroare economică. Încercările sale de a determina printre studenţi acțiuni de solidarizare cu revoluţionarii din Ungaria au condus la arestarea sa, la 22 noiembrie 1956, când, așa cum scria, „am isprăvit-o şi cu tinereţea şi am intrat în vârsta fără vârstă a puşcăriaşilor”.
Textul integral aici (click!).
Erata:
Dintr-o regretabilă eroare de culegere, care aparține autorului, în versiunea tipărită a revistei la pagina 235 apare anul 2000 în loc de anul 2020.
Corect: 2020.
Erata va fi inclusă în versiunea print a revistei AT 2021.
