Adevăr, curaj, onestitate, moralitate, înfrângerea propriilor temeri. Despre toate acestea a fost vorba la masa rotundă organizată de Complexul Muzeal Neamţ la 5 aprilie 2017.
Manifestarea a reprezentat, potrivit dr. Mihaela-Cristina Verzea, şef de secţie în cadrul Complexului Muzeal Judeţean Neamţ, cea care a organizat fără cusur această întâlnire, debutul unei serii de manifestări ştiinţifice dedicate anului 1977.
Cu acest prilej, dr. Igor Caşu, profesor şi director al Centrului pentru Studiul Totalitarismului din cadrul Facultăţii de Istorie şi Filozofie, Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău, dr. Ana-Maria Cătănuş, cercetător la Institutul pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române şi dr. Mihaela Cristina Verzea au discutat despre apariţia primelor gesturilor de disidenţă în URSS, Europa Centrală şi de Est şi, în particular, România.
 |
| Igor Caşu, Mihaela-Cristina Verzea, Ana-Maria Cătănuş Sursa foto: Turn TV |
În cadrul manifestării, dr. Igor Caşu a prezentat direcţiile principale de evoluţie ale URSS după moartea lui Stalin, 1953, accentuând implicaţiile pe care adierea liberală din timpului lui Nikita Hruşciov le-a avut asupra apariţiei disidenţei sovietice. Totodată, acesta a adus în discuţie specificul naţionalist al disidenţei din RSS Moldovenească.
În prezentarea sa, dr. Ana Maria Cătănuş a discutat momentul şi contextul apariţiei disidenţei româneşti.
1977, anul Chartei 77 din Cehoslovacia, a devenit şi anul naşterii disidenţei româneşti.
Problema respectării drepturilor omului, dar şi nevoia unei vieţi în adevăr, i-au făcut pe cei trei protagonişti ai prezentării - Paul Goma, Vlad Georgescu şi pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa - să spună "nu" regimului comunist de la Bucureşti.
Povestea vieţii celor trei disidenţi români, filmul disidenţei lor şi răspunsul regimului comunist, au reprezentat punctul central al prezentării Anei-Maria Cătănuş.
Manifestarea s-a bucurat de un real interes, dovadă fiind publicul numeros şi dornic de cunoaştere care a umplut sala.
Dincolo de detaliile tehnice, masa rotundă de la Piatra Neamţ a demonstrat o dată în plus că istoria nu-şi are locul doar în paginile cărţilor, că e nevoie să coboare printre oameni şi că aceştia nu doar că au nevoie de ea, ci că şi ştiu să o primească aşa cum se cuvine.
