C.I.A., Europa Liberă şi România. O analiză a Securităţii din 1981

Deceniile războiului rece au alternat momentele de criză dintre cele două superputeri – S.U.A. şi U.R.S.S. – cu cele de destindere. Confruntarea, niciodată directă la nivel militar, a avut loc fie pe tărâmul politico-diplomatic, economic sau de imagine, fie la nivelul lumii a treia, unde cei doi coloşi au încercat să-şi impună supremaţia.

Dincolo de aceste zone vizibile, ciocnirea dintre cele două puteri şi aliaţii lor s-a produs la nivelul secret al acţiunilor coordonate de serviciile de informaţii din cele două blocuri. În această zonă s-a dus un veritabil război psihologic, în care cele două părţi nu au precupeţit mijloace, financiare sau umane, pentru a-şi atinge obiectivele. Pe de o parte, Statele Unite vizau slăbirea statelor satelit din Europa de Est, lovind astfel indirect în U.R.S.S. De partea cealaltă, U.R.S.S. şi aliaţii săi au contracarat la nivelul propagandei, denunţând imperialismul american, iar uneori au recurs la măsuri extreme, de la asasinate sau tentative de asasinat, până la atentate.

Din perspectiva statelor socialiste, unul dintre instrumentele folosite de serviciile secrete americane, în special C.I.A., pentru destabilizarea regimurilor din Europa de Est a fost Radio Europa Liberă/Radio Libertatea. Asupra acestora s-au concentrat atacurile blocului sovietic, U.R.S.S. şi aliaţii săi cerând în nenumărate rânduri închiderea posturilor de radio, văzute ca mijloace de încălcare a suveranităţii naţionale, amestec în treburile interne ale unui stat străin, şi descrise drept „cuiburi de spioni”.

***

Documentul pe care-l publicăm, o notă realizată de U.M. 0544 (indicativul pentru C.I.E., Informaţii externe),  reflectă obiectivele noii administraţii americane în raport cu U.R.S.S. şi Europa de Est.

Realizată în septembrie 1981, analiza indica C.I.A. ca având rolul principal în stimularea activităţilor de disidenţă din România. Acestea urmau să fie realizate prin intermediul R.E.L. şi al agenţilor trimişi în România sub diverse acoperiri. C.I.A. le-a indicat Europei Libere şi agenţilor din diferite medii ideile şi versiunile referitoare la situaţia din România, pe care le doreau răspândite. Acestea aveau legătură cu evoluţia economică din ce în ce mai grea, responsabil pentru aceasta fiind regimul politic de tip stalinist; represiunea la nivelul societăţii; situaţia grea a intelectualilor, care doresc să emigreze în cea mai mare parte; încălcarea drepturilor religioase etc.

Sursa foto:
http://www6.ifkw.uni-muenchen.de/ifkw-80/04.html

Urmărind cu atenţie inventarul temelor ce urmau să fie abordate constant în emisiunile postului şi care erau prezentate în analiza U.M. 0544, putem constata că acestea au fost teme predilecte ale R.E.L. pe întreaga durată a anilor 1980.

Totodată, revirimentul acţiunilor de diversiune politică era pus pe seama  „orientărilor administraţiei americane Ronald Reagan, potrivit căreia activitatea disidentă ajută politica specifică a S.U.A. în raporturile sale cu U.R.S.S. şi-i creează avantaje în dialogul ce-l are cu fiecare ţară socialistă în parte”.

Informaţiile obţinute de serviciile româneşti, pe filiera diplomaţilor iugoslavi şi sovietici, erau în măsură să confirme revigorarea acţiunilor împotriva statelor socialiste, dar şi noile teme ale propagandei americane. Acestea vizau prezentarea „terorismului internaţional”, multiplicarea „experienţei poloneze” ca „probă” a eşecului sistemului socialist de tip sovietic, precum şi transformarea organizaţiilor internaţionale  O.N.U., U.N.E.S.C.O. în arenă de atacuri sistematice şi coordonate asupra ţărilor socialiste şi din lumea a treia, pe tema „nerespectării” angajamentelor asumate prin Carta acestor organizaţii.

În aceste condiţii, serviciile de informaţii româneşti au întreprins o serie de măsuri cu scopul de a preveni şi a neutraliza activitatea unor persoane care se puteau transforma în disidenţi. Potrivit documentelor disponibile, o atenţie deosebită a fost acordată scriitorilor care aveau legături cu „grupul de la Paris” – în special, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca – şi cu Radio Europa Liberă. Pentru această problemă, la 23 martie 1981, a fost deschis un dosar de obiectiv cu numele „Scorpionul”. Acesta a fost închis doi ani mai târziu, problema vizată fiind transferată în cadrul altui dosar, „Racul”.

Printre măsurile luate s-a numărat urmărirea disidenţilor din ţară, dar şi a celor care din străinătate acţionau ca sprijinitori ai acestora. Totodată, pentru contracararea propagandei occidentale privind unele cazuri de disidenţă din România, au fost iniţiate „combinaţii operative” pentru a lansa în străinătate versiuni compromiţătoare despre elementele disidente, contestatare din ţară. În perioada în care a fost realizat documentul pe care-l publicăm, fuseseră deja lansate în străinătate informaţii menite să-l denigreze pe Gheorghe Calciu-Dumitreasa, la acel moment aflat în închisoare pentru actele sale disidente.

De asemenea, serviciile de informaţii au finanţat în mod secret publicarea unor lucrări menite să prezinte „realitatea” asupra unor evenimente puternic mediatizate internaţional, precum S.L.O.M.R. În acest sens, lui Michael Titus, director al publicaţiei „Reminder” din Anglia, şi, potrivit documentelor Securităţii, o sursă externă, cu numele conspirativ „John”, i s-a trasat sarcina de realiza o lucrare despre S.L.O.M.R. Lucrarea a fost publicată în 1981 sub numele Romania under pressure, Report V, Panopticum Press, London, fiind distribuită şi organizaţiilor care interveniseră în favoarea preotului Gh. Calciu-Dumitreasa.

ARTICOLUL COMPLET POATE FI CONSULTAT ÎN REVISTA 

ARHIVELE TOTALITARISMULUI, NR. 3-4/2014, pp. 252-261

© Copyright Dissidentia 2015.